Prizonier

Copil chircit sub vrerea lumii
Orfan de tată şi de ţară
L-au aruncat şi-l ţin închis păgânii
Iar mâine poate-l şi omoară

Un prunc abia de-un cot mai mare
Neplâns şi nepăzit în viaţă
Ostatic prins între popoare
Îşi schimbă lacrimile-n gheaţă

Domnescul tată, de nevoie
L-a dat sultanului zălog
Şi nu mai poate ridica războaie
Şi-şi poartă sufletul olog

Sterpe nisipuri şi zăngăn de arme
Îl ard ziua toată şi noaptea în somn
El singur ştie, cândva va fi Domn
Cândva va fi Domn
Mic şi nevolnic, cu inima mare
Primeşte ocara şi biciul
Încearcă să stea în picioare
Şi-şi râde în faţă supliciul

Cu vremea, în trupul plăpând
Se-adună vântul din creste
Şi creşte întruna vuind
Valahul lup din poveste

Apoi, într-o negură groasă
Scrâşnitul de lanţuri răsună
Şi fuge valahul acasă
Rupând bucăţi din carnea păgână
Străjeri îngroziţi ca şi morţi
Aleargă să-şi mântuie viaţa
Un drac ce-i urăşte pe toţi
Le şlefuie acum prima ţeapă!