Ne Bucuram In Ciuda Lor

Da, tuturor li-I greu,
Dar când a fost uşor?
Nimeni nu mai ţine minte, tu lu' mama lor.
Ei vor să nu dansăm hora,
Să-şi pună pofta-n cui,
Noi nu suntem a nimănui.
Avem portretul lui bunelu pe perete,
Istoriile ce le spunea pe sub mustăţi, de pe cuptor.
Suntem necunoscuţi, dar liber ca un sticlete.
Şi iată aşa, ne bucurăm în ciuda lor.

În singurătate, ne naştem şi murim.
Segmentul vieţii îi scurt
Şi mulţi cred că noi nu ne grăbim
Să iubim fără motiv, prosteşte să murim ... să nu bem,
Dar noi ştim, nu cum ştim? Noi credem, noi simţim

C-o să ne mearga (bine) veşnic, dar când e bîja (când ne ardem) ne oprim.
Problemele noastre fac parte din decor.
Ele vor să ne fărâme (distrugă), dar noi ne bucurăm în ciuda lor.

Candeluţa arde, uşa e pe zăvor.
Noi nu iubim repede, noi iubim încetişor.
Apa vie pentru noi e apa de izvor
Suntem neamuri de răzeşi, din inima Codrilor.
Plai mioritic ziceţi? Nu ne regăsim.
Păstrăm zestrea-n???, şi un loc la ţîntirim (cimitir)
Şi iar o să sară capul de cocoş de sub topor.
Chiar de vin zile rele, noi ne bucurăm în ciuda lor.