Coşmar

Deschid ochii ca dintr-o soapta nedescrisa, inima imi bate
In jurul meu simt aerul din ce se combina cu vant rece
Vidul se strecoara, timpul trece, sunt intr-o
Dimensiune in care respirul parca vrea sa ma inece
Ma scol incet, pasesc, am o brusca ameteala
De parca am simtit-o si prima oara
Dar creieru' nu capteaza realitatea, sunt in absenta de memorie
Si incepe sa ma doara, nu las vocea sa moara
Nu gasesc un raspuns la ce mi se intimpla
Nu realizez ce e cu mine, parca primesc un bolovan in tampla
Incerc sa strig ajutor dar primesc al meu ecou
Caut pe cineva sa ma ajute, dar aici ma aflu doar eu
Urlu, continu, si ce vad in fata, o strada plina de maracini si spini
Destinatia duce drept in fata, imi apare in fata o usa cunoscuta
E aceeasi de acum zece secunde si am
Pasit aceleasi carari de sute de ori
Pana sa am aceste socuri incapute, ma las condus de soarta
Pasesc descult pana la sfarsitul drumului si gasesc alta poarta
Inchisa ca un lacat, ating poarta, se deschide ermetic
Portile imi las drumul intr-o alta dimensiune
Ce caut aici, cine sunt, de ce nimeni nu-mi spune

Ma simt pierdut, complet redus, renascut
Originea mea parca e semnata de eclipsa intre Saturn si Venus
Temperatura scade cu fiecare minut ce trece
Devine tot mai rece, sunt singur si de ce nimeni nu ma intelege
Ochii mei sunt iluminati de o raza de soare
Ce filtreaza intre nori si dau vietii o culoare
Intrebator despre ce se intimpla, urmaresc soarta
Un destin ma indreapta pentru o fractiune sa o urmaresc pe alta
Ma duc inainte, norii se despart, dar asta e doar la mine in minte
Observ planetele ce incet incet se vad in zare
Impreuna cu fiecare soare, Canis Majoris in spate
Sunt condamnat sa traiesc in acest univers fara un sens
Fara un tel logic, mai am de mers, dar ma opresc
Dintr-o data aud voci de oameni din orizont
Fug catre ei, ei nu ma vad, eu ii vad
Imi spun ca trebuie sa-mi platesc pacatele

Realizez de fapt ca entitatile aceste divine devin constiinta mea
Nu pot cere ajutor altcuiva, intr-o instantanee
Intorc privirea, ma intorc si acesti oameni dispar
Unde au fugit, au plecat? De mine au plecat?
Frigul inconjurator isi face loc in noaptea ce se aproprie
Nu stiu nici macar daca saptamana se imparte in sapte (in sapte ziua)
E o dimensiune virtuala dupa cum pricep
O rafala de vant se aproprie spre mine, fragmente de viata apar
Memoria mea e confuza, disper cu nimeni
Fiecare emotie mi se arata pe fata, din viata, imprimata in ceata
Temperatura sub zero grade, simt gheata
O lumina orbitoare ma anihileaza, plutesc in univers
Ma apropri de soare, trecand din galaxie in galaxie
Ochiul mi se deschide, si seman cu Calea Lactee din cornee
Ma trezesc brusc, inima in bate usor in piept
Ma trezesc, asta-i realitatea, m-am speriat, a fost doar un cosmar

A fost doar un cosmar

Doar un cosmar