. /în /îm /pre //ună .

Așa începe totul, ca-ntr-un vis

Așa începe totul, ca-ntr-un vis
Salve de tun, un foc aprins
De mâini înghețate amintindu-și
Totul se destramă, așa cum ți-am promis
Și-o să scăpăm – primește-ți sentința ultima oară

Fugim oriunde-ar fi, rămânem orice-ar fi
Împreună
Oricât ne-ar costa și-orice ar însemna
Împreună

Pe străzile nopții bețivii trec urlând
Urlându-și rugăciunea la clădiri ca și când
Doar focul ar fi sfânt, și-n rest tristețe de canal
Și vântul rupe totul și pe mare niciun val

Noi alergăm, noi evadăm mână-n mână
Oricât și orice ar mai putea însemna împreună

Și ce sens are tot?
N-o să știm prea curând
N-a rămas chiar nicio urmă, niciun semn, niciun cuvânt?
Întreb și iar întreb și-aud doar marea foșnind:
"E-așa frumoasă viața – de ce s-o irosești trăind?"

Și noi fugim cât putem, trăim cât putem
Împreună
Orice-ar însemna și-oricât ar mai conta
Împreună

E târziu fără tine și focul e stins
Și nu mai am habar – cine-a pierdut, cine-a învins?
Așa se sfârșește, exact ca-ntr-un vis
Adică fără soluții, neclar și imprecis

În vis alergăm, în vis luminăm mână-n mână
Orice-ar mai putea însemna împreună