Subsolul Scolii
În zile când niciun soare nu-ndrăznește să răsară
Văd un suflet infinit cum izbutește să apară
Nu sunt singur, peste toate, am curajul camarad
Nu-i nimic să mă dărâme, nu-i nimic dac-o să
Cad
Amintiri mă răscolesc ca un gropar pământul gropii
M-am îndepărtat destul, simt că e cazul să m-apropii
E greșeala ta că stai să te uiți în gura popii
Când miroși că duhnește a minciună, simte-i stropii
Rostul nostru, de înțeles, e umbrit de-orgolii
Și, practic, toți am fi bărbați, de nu ne-ar înmuia frivolii
Educația mea mi-am luat-o din subsolul școlii
Și-am venit eu să-mi cer pacea cu lumea, n-am trimis solii
Dureri doar le-am creionat, fiind sigur că o să-mi treacă
Așteptând alinarea c-o radieră-n mâna dreaptă
Restul e scris în pix, să nu poată nimeni să șteargă
Și poarta e-nchisă fix pentru cine vine și-ncearcă
Mă văd în viitor cu rol de vizionar-constructor
Strângând patimi de gât cu forță de boa constrictor
Am victoria scrisă-n nume de parcă mă cheamă Victor
Fiindc-am ieșit gol pe prispă, n-am stat îmbrăcat în pridvor
Iar
M-am întors la lume
Car
În suflet regrete fără nume
Sunt bar
Poți să bei din mine
Ce dar
Am primit de sus să văd în sine
Iar
M-am întors la lume
Car
În suflet regrete fără nume
Sunt bar
Poți să bei din mine
Ce dar
Am primit de sus să văd în sine
Iți trebuie zile să usture ca zile să vindece
Leg versuri la nasture, hai, Zet, zi-le tu-n cântece
Tu, când te cerți, cu tine cam cu cine ții? Cu cine ții?
Acum, că-i de scandal cu inima, cu cine vii?
În mine două tabere se contrazic aprins
Senzații doar întind cortul, când pleacă, focul e stins
Și, chiar și-așa, trec anotimpuri și, uite, după cât a nins
O scânteie din tăciune sare și mă simt împins
Iar către o margine.
Viață mea pusa-n pagini e
Pe muchie de fila, goală-n rest, că tre' să macine
Totu-n nimicnicia ei albă, până ce multul
Devine un puțin care-mi liniștește tumultul
Sunt plin de viață.
Nici nu mă mir că încape
Și toate-s la locul lor acum când o iau pe etape
Viața mea săgeată - acum cazma ce tre să sape
Stiu că și tu mai cazi, man, dar uite cât suntem de-aproape
Iar
M-am întors la lume
Car
În suflet regrete fără nume
Sunt bar
Poți să bei din mine
Ce dar
Am primit de sus să văd în sine
Iar
M-am întors la lume
Car
În suflet regrete fără nume
Sunt bar
Poți să bei din mine
Ce dar
Am primit de sus să văd în sine
Văd un suflet infinit cum izbutește să apară
Nu sunt singur, peste toate, am curajul camarad
Nu-i nimic să mă dărâme, nu-i nimic dac-o să
Cad
Amintiri mă răscolesc ca un gropar pământul gropii
M-am îndepărtat destul, simt că e cazul să m-apropii
E greșeala ta că stai să te uiți în gura popii
Când miroși că duhnește a minciună, simte-i stropii
Rostul nostru, de înțeles, e umbrit de-orgolii
Și, practic, toți am fi bărbați, de nu ne-ar înmuia frivolii
Educația mea mi-am luat-o din subsolul școlii
Și-am venit eu să-mi cer pacea cu lumea, n-am trimis solii
Dureri doar le-am creionat, fiind sigur că o să-mi treacă
Așteptând alinarea c-o radieră-n mâna dreaptă
Restul e scris în pix, să nu poată nimeni să șteargă
Și poarta e-nchisă fix pentru cine vine și-ncearcă
Mă văd în viitor cu rol de vizionar-constructor
Strângând patimi de gât cu forță de boa constrictor
Am victoria scrisă-n nume de parcă mă cheamă Victor
Fiindc-am ieșit gol pe prispă, n-am stat îmbrăcat în pridvor
Iar
M-am întors la lume
Car
În suflet regrete fără nume
Sunt bar
Poți să bei din mine
Ce dar
Am primit de sus să văd în sine
Iar
M-am întors la lume
Car
În suflet regrete fără nume
Sunt bar
Poți să bei din mine
Ce dar
Am primit de sus să văd în sine
Iți trebuie zile să usture ca zile să vindece
Leg versuri la nasture, hai, Zet, zi-le tu-n cântece
Tu, când te cerți, cu tine cam cu cine ții? Cu cine ții?
Acum, că-i de scandal cu inima, cu cine vii?
În mine două tabere se contrazic aprins
Senzații doar întind cortul, când pleacă, focul e stins
Și, chiar și-așa, trec anotimpuri și, uite, după cât a nins
O scânteie din tăciune sare și mă simt împins
Iar către o margine.
Viață mea pusa-n pagini e
Pe muchie de fila, goală-n rest, că tre' să macine
Totu-n nimicnicia ei albă, până ce multul
Devine un puțin care-mi liniștește tumultul
Sunt plin de viață.
Nici nu mă mir că încape
Și toate-s la locul lor acum când o iau pe etape
Viața mea săgeată - acum cazma ce tre să sape
Stiu că și tu mai cazi, man, dar uite cât suntem de-aproape
Iar
M-am întors la lume
Car
În suflet regrete fără nume
Sunt bar
Poți să bei din mine
Ce dar
Am primit de sus să văd în sine
Iar
M-am întors la lume
Car
În suflet regrete fără nume
Sunt bar
Poți să bei din mine
Ce dar
Am primit de sus să văd în sine
Credits
Writer(s): Andrei Zamfir
Lyrics powered by www.musixmatch.com
Link
© 2024 All rights reserved. Rockol.com S.r.l. Website image policy
Rockol
- Rockol only uses images and photos made available for promotional purposes (“for press use”) by record companies, artist managements and p.r. agencies.
- Said images are used to exert a right to report and a finality of the criticism, in a degraded mode compliant to copyright laws, and exclusively inclosed in our own informative content.
- Only non-exclusive images addressed to newspaper use and, in general, copyright-free are accepted.
- Live photos are published when licensed by photographers whose copyright is quoted.
- Rockol is available to pay the right holder a fair fee should a published image’s author be unknown at the time of publishing.
Feedback
Please immediately report the presence of images possibly not compliant with the above cases so as to quickly verify an improper use: where confirmed, we would immediately proceed to their removal.