Cartea Mea Cu Rime

Fumez incet in timp ce ma gandesc
Cuget, si imi curge incet sangele pe piept
Cred necert, nedrept, aferent unei vieti
Oamenii buni sufera, pana cand devin scheleti
Cu venele taiate lichidul sanguin purcede
Pe ale mele antebrate, pana cand am vederi
Cu o lume, de dincolo, rulez sperante
Ce a fost odata s-a dus, accept cu durere
Iadul adevarat, este doar ce-avem in gand
Asteptand, nevrand, ceva ce nu e pe pamant
Stand degeaba, nefacand nimic, strapungand
Lama perforeaza puternic, ma aude plangand
Disperat, dar vinovat, vina fiind a mea
M-am pierdut, crede-ma, nu se va mai intampla
Candva, in viitorul apropiat, ma vad cum trag
Tare si mult, fumul in piept, nu-s distras

Uitandu-ma-n oglinda, vad un suflet pierdut
Simt cu putere o durere care n-a trecut
Acaparandu-mi sufletul, reinnascut absolut
Il vad cum s-a schimbat intr-un fel mai urat
Rad rar, deoarece nimic nu-i amuzant
Imi prezint gandurile intr-o poezie, dar
Arta este tot ce-i pentru mine adevarat
Din start, am comis-o iar, mereu concentrat
In timp ce lichiorul se prelinge pe esofag
Ma simt de, parca devin un alt animal
Intrebandu-ma daca asta sunt eu natural
Asa de brutal, letal, cu arme in arsenal
Respins de cei dragi, mental intr-un canal
Cu vederea in ceata, ma simt sentimental
Senzual, fericit sezonal, in minte dual
Comunic colocvial, ma cert cu mine fra

Nu se mai poate continua asa, tre' sa fac ceva
Speranta ma omoara si ma reinvie, dar
Asta nu inseamna ca tre' sa inghit cateva
Sau chiar, am considerat poate m-ar ajuta
Plutesc, in ale mele vise, impotriva
Realitatii dureroase, din jurul meu candva
Poate oi realiza, ca ma doare degeaba
Rationalitatea, am pierdut-o acum multi ani
Cultiv fericire, din locuri ilogice
Mult timp, indragostit, de ceea ce ma raneste
Daruiam piese, credeam c-or fi nelimitate
M-am surprins singur cu propria prostie
Abandonat, tradat, singuratic ma simt
Incercand zilnic, cu mine sa fiu fericit
Cand mi-e frig, ma imbrac cu furia ce-o tin
Inabusita inauntru ascunsa in chin

Nu o las libera, fiindca, imi este frica
De mine insumi, parul mi se despica
In detalii intense, mintea mi se complica
O rima ma distruge, alta rima ma exprima
Cre' ca am sa scriu o carte care s-o semnez cu stima
Sa fiu ingropat cu ea, intr-o despartire ultima
De aceasta lume cruda, si cu multa suferinta
Realitatea poate fi mizera, urata, morbida
Fiindca, persoana cu asteptari va fi dezamagita
Personalitatea trebuie mereu cladita
Cum poti sa sa te astepti la iubire de la indivizi
Ticniti, innebuniti, care traiesc in chin
Un suflet divin, neintalnit, este ceea ce aspir
Sa devin intr-o zi, neclinitit, puternic
Stoic, stiu ca nu traiesc un vis, dinadins
M-am aruncat in probleme dar mereu am gandit
Si, cartea mea cu rime daca o deschizi
Vei fi marcat pe viata, fiindca nu vrei sa stii
Ce imi trece mie prin adancurile mintii
Ce se petrece daca ma compari constant cu sfintii
O sa-mi pierd constiinta, asta sa tii minte
Ma exprim cu cuvinte cuminte, doamne sfinte
Cine vrea sa ma provoace, doar sa-mi dea un semn
Fiindca sunt ca o bomba gata sa explodeze