Totuşi

Contemplez îndelung la viitor la ce se va întâmpla în mintea copiilor
Timpul se schimbă zilnic sau poate suntem noi bătrâni
Dăm sens oricărui lucru pentru a fi pe el stăpân.
Îmi amintesc când eram mic și voiam să le știu pe toate
Și acum mă port ca un nimic de parcă îmi iese ca la carte
Toate tâmpeniile din lumea astea adunate
Le găsești pe un telefon de 10 milioane, poate
Sunt eu prea bătrân și totuși refuz să cred astfel
Bătălia cu tinerețea încă o câștig lejer
Inaniția n-o cunosc, încă mă mișc ca un sprinten
Pe viață sunt bucuros, încă nu vreau s-o încheiem
Uneori îmi doresc să nu fiu nevoit să scriu mult
Să am voce, să-ți transmit ce vreau doar c-un tumult
De note ce le scot impecabil din al meu gât
Dar în rap nu e tocmai bine dacă la cuvinte ești flămând
Și totuși poate mă mint aiurea
Încă mă sperie lumea
Încă nu suport lunea
Vreau să fiu mai inteligent să-ți pot transmite calumea
Ce simt, ce gândesc, ce motive am să-ți shareuiesc
Tot ce-i în capul meu grotesc plin de lucruri, e firesc
Să te preocupe de mâine când confortul de azi
Vrea să te sugrume, nu te mai poți simți treaz
Mi-e frică să n-ajung surd căci mi-e greu să mă gândesc
Cum aș putea asculta muzică atunci când mă relaxez
Vocea părinților va greu să o țin în minte
Un chin stăruitor inexplicabil în cuvinte

Și totuși ai mei copii ce-or să simtă
Oare or să fie fericiți că pe aici se perindă
Sau mă vor condamna pentru ce alegeri am făcut
De am hotărât să-i aduc pe lume când ei au apărut
Inevitabil mă voi plânge de ei că fac ceva
Dar nu-l pot atinge, poate doar specula
Ce n-o să-mi convină mie ca bătrân întârziat
La tineretul infatuat cu intelect eronat?
Căci bătrânețea intervine când nu mai știi nimic de tineri
Și doar în mintea ta de moș crezi că tot era mai bine
Când erai tu ca ei, ei acum sunt cei
Ce-și bat joc de munca ta, și bineînțeles că vrei
Să te izolezi în munți să ajungi deconectat
De la cotidianul abstract, atât de complicat
Am scris aceste versuri în 5 minute și nu le mai editez
Simt că aș denigra tot sentimentul ce în ele le păstrez
Și totuși poate trebuia să sune altfel
Dar n-am cum, sunt muncitor ca 10 calfe
Iar astăzi au concediu neplătit de patron
Așa că ajung în forma asta la tine în difuzor
Cine-s eu să-ți spun ce să asculți tu?
Tot acest hip-hop e doar un fals, nu?
O risipă bolnavă de testosteron
Băieți urlă-n microfon și aruncă-n tomberon
Tot ce au învățat acasă și prin săli de clasă
Dascăli își pun mâna la ureche să se ferească
De rușinea ce n-o mai spală nimeni, nici cu Ace
Puștimea doar scuipă cuvinte, ca-n Alias
Și totuși poate sunt și eu la fel
Dar asta-i o veste bună că încă nu-s decrețel
Încă n-am îmbătrânit, încă nu sunt un decrepit
Încă scriu despre nimic, sunt doar imatur un pic