Mortua Est

Făclie de veghe pe umezi morminte
Un sunet de clopot în orele sfinte
Un vis ce-n moaie aripa-n amar
Astfel ai trecut de-al lumii hotar

Trecut-ai când ceru-i câmpie senină
Cu râuri de lapte și flori de lumină
Când torsul se-aude pe-al vrăjilor caier
Argint e pe ape, și aur în aer

Și-ntreb al meu suflet, rănit de-ndoială
De ce-ai murit, înger, cu fața cea pală
N-ai fost tu jună, n-ai fost tu frumoasă
Te-ai dus spre a stinge o stea radioasă

Se poate ca bolta de sus să se spargă
Să cadă nimicul cu noaptea lui largă

Moartea-i un chaos, o mare de stele
Când viața-i o baltă de vise rebele
Oh, moartea-i un secol cu sori înflorit
Când viața-i un basmu', pustiu și urât

La ce? Oare totul nu e nebunie
Au moartea ta, înger, de ce fu să fie?
De e sens într-asta, e-ntors și ateu
Pe palida-ți frunte nu-i scris Dumnezeu

Văd vise-ntrupate gonind după vise
Văd vise-ntrupate gonind după vise
Pândeau în morminte ce-așteaptă deschise
Și nu știu durerea-mi în ce să o sting
Să râd ca nebunii?
Să-i blestem sau să-i plâng?
Să-i blestem sau să-i plâng?
Să-i blestem sau să-i plâng?



Credits
Writer(s): Mihai Eminescu
Lyrics powered by www.musixmatch.com

Link