î n⠀n u m e l e⠀b i n e l u i

(A-ta-tarara-ra)
(A-ta-tarara-ra)

Am rănit destul (destul)
Chiar ce era mai drag (mai drag)
Era să pierd în numele binelui
Mă ascundeam, dar nu spuneam nimănui
Am văzut destul (destul)
Deși vreo vină n-am
Era să pierd în numele binelui
Mă ascundeam unde nimeni niciodată nu-i

Și am ajuns în locu-n care trecutu-i praf și nu ne mai are
Stările apăsătoare aici nu au putere

Și dacă totul părea pe dos, înseamnă că ceva nu era bine
Aveam încredere, instinctul nu minte
Și dacă totul părea pe dos, cu timpul se rezolvă totul, știi bine
Să ai încredere, instinctul nu minte

Dar eram ceva de neatins
Crezând naiv că asta mi-e forța
Dar era o iluzie, și nu, eu nu cred în iluzie
Iar golul creștea tot gol
Și înăuntru doar întristarea
Când scopul final nu mai era nici pacea și nici împăcarea

Și am ajuns în locu-n care trecutu-i praf și nu ne mai are
Stările apăsătoare aici nu au putere

Și dacă totul părea pe dos, înseamnă că ceva nu era bine
Aveam încredere, instinctul nu minte
Și dacă totul părea pe dos, cu timpul se rezolvă totul, știi bine
Să ai încredere, instinctul nu minte

(Și dacă totul părea pe dos, înseamnă că ceva nu era bine)
(Aveam încredere, instinctul nu minte)
(Și dacă totul părea pe dos, cu timpul se rezolvă totul, știi bine)
(Să ai încredere, instinctul nu minte)

Și dacă totul părea pe dos, cu timpul se rezolvă totul, știi bine
Să ai încredere, instinctul nu minte