Ninge-Te și Spune-Mi Tot

Mai ninge numai în povești,
Podul se lasă la cetate,
Ies cavaleri, domnițe în calești,
Cu pază strașnică în spate.

Zăpada pe asfalt e-o blasfemie,
Pe munți și-n văi e locul ei,
Nici Moș Crăciun nu se îmbie
Cu sacii plin de jucarii și grei.
Ninsoarea de pe urmă va să fie,
O amintire-n buzunar să iei,
Ceva frumos și unic din copilărie.

Degeaba stai în așteptare la ferești,
Televizorul ține loc de iarnă,
Mai ninge astăzi numai în povești,
Și-n somn începe doar să cearnă.

Întoarce-te spre sine și întreabă,
Unde e sala-aceea cu oglinzi,
Și unde-s oamenii de treabă
Purtând în suflet vechile colinzi.

Cu bune-intenții se pavează iadul,
Ca să pășim ușor spre înapoi,
Și-n casa cu rășină plânge bradul
Chemat să facă pace-ntr-un război
Îngheață doar la margini vadul,
Și sufletul parcă îngheață-n noi.

Hai, ninge-te și spune-mi tot
E cald în casă, dar în suflet ger
Și pân' la dragoste e drum socot,
Ca de aici la lerui-ler
Poate că, până la urmă, noi ne vom iubi
Ca de aici la lerui-ler
Și lerui-ler dinspre părinți numai tăceri,
Cu care-n noaptea asta vom vorbi.